Željko Jovanović: Ziua Rezistenței Romilor – o busolă morală

Aresel Ziarist
Zeljko Jovanovic (FOTO: ERIAC)

 

Pe 16 mai, ne amintim și sărbătorim curajul rezistenței Romilor. În această zi din 1944, o răscoală romă a perturbat planul nazist pentru anihilarea a 6500 de locuitori a așa-numitei „tabere țigănești” de la Auschwitz-Birkenau. În cele din urmă, exterminarea a avut loc în august, dar acest act de rezistență a devenit parte din memoria noastră colectivă. Datorită mărturiilor supraviețuitorilor și organizațiilor precum Vocea Romilor din Franța și altele, am căpătat  o nouă dimensiune a conștientizării.

Moștenirea acestei  răscoale a romilor ne orientează în găsirea de valoare și sens pentru mișcarea de rezistență din zilele noastre. Unii oameni, cinici cu privire la mișcările și avocații romilor, susțin că suntem ineficienți sau lipsiți de sens, deoarece ceea ce obținem nu are un impact vizibil asupra vieții a milioane de oameni. Conform acestei linii de gândire, s-ar putea concluziona că cei care s-au ridicat în picioare pe 16 mai nu trebuie amintiți și sărbătoriți, ci mai degrabă învinuiți și uitați pentru că au eșuat și au fost uciși.

Cu toate acestea, revolta romilor ar trebui privită în raport cu ceea ce prizonierii romi au înfruntat atât de curajos: cea mai puternică mașină de ucis din toate timpurile. Această perspectivă dă sens rezistenței noastre și rezonează în timp și spațiu.

În luptele noastre de astăzi, nu trebuie să fim derutați și dezorientați de înfrângere și cinism. Acestea nu au determinat nicio persoană, grup sau națiune din istorie să facă progrese și nu ar trebui să ne ghideze astăzi. În cadrul mișcărilor noastre, introspecția și condamnarea greșelilor sunt necesare pentru avansarea etică și politică. Dar, în imaginea de ansamblu, trebuie să ne uităm la ce avem de înfruntat: forța rasiștilor și extrema dreaptă care trezește „Auschwitz adormit”, cum bine a descris Ceija Stojka.Vorbim despre o forță malefică care nu atacă doar romii; aceasta ne destabilizează țările, Uniunea Europeană și lumea din nou.

Acest fapt ne oferă o imagine mai clară a poziției și relevanței avocaților romi astăzi. Luăm, de exemplu, decizia Curții Supreme din Ungaria, hotărâre împotriva segregării școlare ilegale a romilor. Ar trebui să sărbătorim curajul și rezistența copiilor și a părinților care au dus guvernul în instanță, Fundația „Chance for Children” care a condus cazul, mișcarea ”We Belong Here”, care a condus protestul din februarie împotriva obstrucționării justiției de către guvern, precum și judecătorii Curții și toți cei care s-au ridicat împotriva segregării forțate și nedrepte.

Când partidul Fidesz, aflat la guvernare, va începe în cele din urmă să modifice legea pentru a face segregarea legală, cinicii ar putea spune din nou: „Avocații romi nu au reușit!„. Însă busola morală al rezistenței romilor ne face să vedem acest caz ca pe o victorie de proporții istorice, deoarece este o victorie împotriva lui Fidesz, care deține puterea politică absolută în Ungaria și care, de asemenea, răspândește, fără repercusiuni, rasismul și supremația albă în Europa. Este o victorie în numele justiției chiar și atunci când UE nu poate susține statul de drept în Ungaria.

Chiar și așa, hotărârea Curții Supreme a închis doar un capitol în care am câștigat. Când Fidesz va ataca din nou, va trebui să trecem la următoarea etapă. Nu ne putem opri. Nimeni altcineva nu va lupta în locul nostru. Mișcările și avocații noștri vor trebui să se ridice la luptă din nou, cu sau fără ajutor din partea altora.

Fiecare caz, fiecare izbucnire a rezistenței noastre merită astfel recunoaștere și sărbătorire. În România, Aresel a câștigat trei cazuri împotriva unor trusturi media ce au răspândit veninul rasismului în timpul crizei COVID-19, tocmai acum, când este nevoie de foarte puțin pentru a stârni un conflict interetnic. În Macedonia de Nord, Bulgaria, Spania și alte țări, în care toți cetățenii luptă împotriva virusului, mișcările noastre rezistă răului rasismului.

Lupta noastră și rezistența la opresiune este continuă; se extinde dincolo de viețile noastre individuale și este mai mare decât noi. Profesorul Ethel Brooks, renumitul nostru savant, ne-a amintit cândva că suferința noastră din al doilea război mondial a fost un vârf, dar nu începutul sau sfârșitul opresiunii noastre. Într-adevăr, opresiunea împotriva noastră este un continuum care se desfășoară pe scară largă și profundă în istoria și cultura europeană. Putem recunoaște același rău în diferitele sale metamorfoze, el ne vânează și astăzi – violență etnică și omoruri, sterilizare forțată, evacuări, segregare, sărăcire, paternalism.

În mijlocul represiunii lui Matteo Salvini asupra romilor în Italia, Radames Gabrielli, un avocat sinto din Mișcarea Kethane, mi-a spus, oarecum spiritual și contraintuitiv, despre sursa sa de speranță și forță pentru rezistență:

Suferința. Cu cât ne calcă mai mult, cu atât ne ridicăm mai cu forță împotriva lor!

Puteți auzi în aceste cuvinte, cum am auzit eu, „Still I Rise” al Mayei Angelou?

Opre Roma!

Articolul scris de Željko Jovanović a fost publicat inițial în engleză aici: http://www.romea.cz/en/news/world/roma-resistance-day-as-a-moral-compass

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *