archive

Snobii liberi – sau manelele și rasismul – o poveste fără sfârșit

Dezbaterea dacă manele sunt sau nu bune pentru sănătatea dumneavoastră e un perpetuum mobile. Din când în când, cineva se trezește să aducă în discuție acest subiect și să genereze aceeași controversă care, din păcate, aduce, ca de fiecare dată, și aceleași vechi sentințe rasiste în peisaj.  Dacă tot avem o părere, hai să o și spunem cu voce tare, asta se pare că merge de minune, rețetă îndrăgită mai ales de când cu rețelele de socializare, care au dat drumul la maximum acestui rezervor nesecat de exprimare democratică. Nu sunt nici eu cea mai politically correct ființă din lume, dar una este corectitudinea politică, și alta este hate speech-ul.

Iar, deseori, discuțiile publice despre manele, din păcate, dau inevitabil frâu liber hate speech-ului sau sentimentelor rasiste ale ființei. Dar, hei, e democrație!

Dar să răs-verificăm și abordarea subiectului manele de către elitele noastre

De multe ori, elitele, prin atitudinea lor „părintească”  și „îngăduitoare” față de cultură, de parcă le-ar aparține în exclusivitate și ar avea drepturi asupra ei, prin standardele lor precise în cunoașterea riguroasă a ceea ce este și a ceea ce nu este cultură și prin emiterea unor păreri complexe,  omit o dimensiune socială importantă: raportarea plebeilor la această viziune și aceste păreri și, mai ales, adoptarea acestor păreri în cheie proprie și personală. Impactul social al unor judecăți estetice înalte  este pierdut din vedere pe drum, dar tocmai acest impact nu ar trebui neglijat. De la manele se ajunge imediat la rasism, în multe cazuri, și tocmai asta este cheia personală a interpretării despre care am spus mai sus.

Dau doar un exemplu de judecată elitistă, emisă pe subiect de domnul George Pruteanu: „Manelele nu reprezintă, totuși, nivelul majorității, ci pe cel al unei minorități gălăgioase”. Parafrazându-l pe domnul Pruteanu, pot să spun și eu despre rasismul perfid mascat al elitelor că nu îl văd, dar îl recunosc.

Măcar domnul Pruteanu a menționat că nu impune nimănui ce să asculte și ce să nu asculte, spre deosebire de domnul „Ing., Dr. ŞI, Dhc, Prof. univ.” Nicolae Robu, această finuță autoritate într-ale muzicii.   

M-am gândit să interzic, ce părere aveți?

Prin nota isterică prin care interzice difuzarea/ interpretarea manelelor în spațiul public timișorean, cunoscutul interpret și trubadur Nicolae Robu – primarul Timișoarei, a declanșat nu numai o dezbatere ca multe altele referitoare la manele și plăcutul sau neplăcutul acestora de către cetățeni, dar și o cunoscută (și de tristă notorietate) ură a majoritarilor față de o minoritate, și anume minoritatea romă. Este ironic faptul că domnul primar se numește Robu și că istoria noastră (cealaltă istorie, reală dar menținută în underground și nișată), conține un capitol dedicat robiei romilor? O fi oare la curent domnul Robu cu o altă fațetă a istoriei noastre, mai recente, cum ar fi că trăim într-o țară care se poate lăuda cu asimilarea forțată a unei minorități, în timpul regimului comunist, și că această asimilare forțată a însemnat un atentat al culturii naționale asupra culturii minorității rome? Probabil nici cu acest aspect nu este la curent domnul primar, cum nici mare parte a românilor, aspectele de genul nu sunt recunoscute, sau chiar sunt voit trecute sub tăcere. Dacă am fi câtuși de puțin interesați de trecutul nostru, poate nu am mai încuraja manifestările rasiste, xenofobia, discriminarea și mai ales romofobia. Punctez din nou că, prin această interzicere a manelelor, s-a dat liber, încă o dată, la ostilitatea fățișă a unora. Nu că ar conta pentru domnul Robu, dar contează pentru romi, în contextul istoric mai amplu  și contează și pentru o majoritate care se aliază unui discurs nedemocratic. Dar ce pretenții putem să mai avem de la domnul primar Robu că ar înțelege traiectoria manele → romi → discurs rasist și discriminatoriu pe care îl încurajează, chiar și inconștient. Sau nu e inconștient?

Apropo de istorie și educație

Din multele comentarii lăsate pe pagina de facebook sub sondajul primarului pe acest subiect al interzicerii manelelor – un sondaj care cere păreri exprimate democratic asupra interzicerii manelelor, venit însă după dictatoriala interzicere a acestora, chestiune de o logică imbatabilă (sic!) – observ că o constantă este aducerea în peisaj a educației. Mai pe larg: câțiva cetățeni cer sau propun educarea celorlalți, căci numai prin educație vom ajunge să ne dezbărăm de astfel de manifestări inculte, cum ar fi ascultatul manelelor date la blană în spațiul public, numai prin educație putem accede la cultura adevărată, numai prin educație putem ajunge o societate ….. blablabla. Dar ce societate! Mă întreb de ce nu se propăvăduiește și o educație care să ajute la diminuarea manifestărilor rasiste, a discriminării și segregării. Mai nimeni nu insistă pentru o astfel de educație, care ar aduce societatea mai aproape de înțelegerea noțiunilor de solidaritate și diversitate. Așa cum am spus mai sus, această fațetă a noastră, ca națiune, de criminali și de stăpâni de sclavi este renegată sau total necunoscută.  Nu stau să fac reductio at Hitlerum, însă îmi place să cred că, dacă tabloul istoric complet măcar ar apărea în manualele de istorie, nu mai vorbesc despre o campanie de conștientizare, etc, atunci poate societatea noastră chiar ar face un pas înainte. Și nu, nu mai vorbesc despre toleranță, că oricum nu facem decât să tolerăm, până prindem și cel mai anemic motiv să nu mai tolerăm și să dăm drumul celor mai nocive gânduri despre tolerați. Să spui că tolerezi, în contextul ăsta, mi se pare o insultă.

Indirect, domnul primar Robu a interzis multiculturalismul

O altă problemă este aceea că un liberal ales într-o funcție publică nu înțelege nici democrația, nici Constituția. E păcat că Timișoara, bastionul luptei pentru democrație, a ajuns în centrul atenției pentru astfel de gesturi ingrate, mai degrabă aparținând unui cult al auto-adulării și autosuficienței. Acest personaj arogant, adică domnul primar Robu, este doar unul dintr-un lung șir de indivizi care ajung să să fie democratic aleși pentru a ocupa o funcție publică, iar ei să își facă de cap cu democrația în mod indecent și grotesc. Este cert locul acordat rasismului și xenofobiei în discursurile publice ale unor politicieni: locul întâi. Pentru că, hei, este democrație! Și majoritarii țin să audă astfel de discursuri, tânjesc după sentimentul naționalist, urăsc instinctiv alteritatea, și așa apar profitorii ahtiați să se joace cu aceste frici iraționale.  Domnule primar, democrația nu este animalul dvs de casă. Iar cultura nu este un obiect posedat în mod exclusivist de o elită, fie academică, fie politică sau aiurea. Sau poate vă gândiți că numai dvs aveți dreptul să cântați în spațiul public?

https://www.youtube.com/watch?v=U4UsgzzmQ3A

 

 

 Nu că manelele nu ar fi ascultate, îndrăgite, fredonate și de majoritari și folosite la multe petreceri, inclusiv ale intelectualilor.  Nu că nu aș cunoaște rasiști care îi adoră pe Romica Puceanu sau pe Ionel Tudorache. Dar, stai așa, ei fac cumva parte din cultura noastră folclorică. Sau nu sunt recunoscuți ca făcând parte din Panteonul patrimoniului românesc? Chemați elitele, vreau un răspuns academic nejustificat! Și părtinitor! Și improvizat! Și rasist! 

La final, mă gândesc să fac un gest de atenționare obscen (obscen pentru stăpânii cenzurii) și las aici articolul 30 din Constituția României, fără alte comentarii:

(1)    Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2)    Cenzura de orice fel este interzisă.

Și un P.S.: tot în Constituție, tot la articolul 30, la punctul 7, stă scris,  negru pe alb, că este interzisă de lege incitarea la discriminare. Și vă întreb: este această notă emisă de domnul Robu o incitare la discriminare? 

 

Articol semnat de Livia Ștefan

Iohannis, Dăncilă, romii și “novum”-ul | Problematica romilor apare pentru prima oară într-o campanie electorală Citeşte întreaga ştire: Iohannis, Dăncilă, romii și “novum”-ul | Problematica romilor apare pentru prima oară într-o campanie electorală

Iohannis, romii și „novum”-ul

Într-adevăr, ceva „novum” pentru România a existat aseară, la dezbaterea organizată de Președintele Iohannis, respectiv întrebarea adresată de decanul Facultății de Științe Politice, SNSPA, Cristian Pîrvulescu. Niciodată în istoria României un candidat la președinție nu a mai fost întrebat de politica pe care dorește să o propună pentru minoritatea romilor. 

Cristian Pîrvulescu: „Domnule Președinte, statul de drept și independența justiției nu sunt posibile fără democrație. România este considerată astăzi o insulă de democrație liberală într-o mare iliberală. Dar, chiar și așa, și rezistența se datorează în mare măsură dumneavoastră și coabitării pe care jocul constituțional a făcut-o posibilă, chiar și așa, constatăm că teme nedemocratice devin din ce în ce mai populare în România. Una dintre ele este atacarea minorităților. Știm cu toții că democrația nu înseamnă tirania majorității, ci protecția minorităților. De toate felurile: filosofice, sexuale, etnice, culturale, religioase.  Dumneavoastră ați fost atacat, Primul Ministru a fost atacat din cauza etnicității, dar există o minoritate care este cel mai des și cel mai profund atacată – minoritatea romă. În această campanie, una din organizațiile neguvernamentale ale romilor din România a adresat staff-ului dumneavoastră de campanie, e vorba de Aresel, un memorandum prin care cere lucruri foarte simple, de bun simț, și anume ca Președintele să se implice activ în combaterea discriminării și, în principal, în ceea ce privește discriminarea romilor. O să vă dau din partea lor această scrisoare pe care v-au adresat-o, probabil staff-ul de campanie a rătăcit-o pe undeva, dar sper, dincolo de asta, că veți face în al doilea mandat, în măsura în care veți primi votul duminică, astfel încât, la Cotroceni, să existe o comisie care să lucreze activ în acest domeniu

Nu intru în dezbatere privind dezbaterea, calitatea acesteia, modul în care s-a realizat și importanța ei pentru alegerile de duminică. Pentru mine, întrebarea adresată de profesorul Cristian Pîrvulescu a reprezentat un element de noutate în politica noastră, fiind o recunoaștere publică a importanței mobilizării civice a romilor, dar și o perspectivă europeană asupra politicii naționale, specifică politologului. Președintele, dovedind cunoașterea manifestului Platformei Aresel, a răspuns: 

Klaus Iohannis: „Să știți că nu s-a rătăcit. Documentul a ajuns la colegul meu, Sergiu Nistor, care m-a informat și o să ne aplecăm asupra acestei chestiuni, dar nu este pentru mine un novum să mă aplec asupra chestiunilor de combatere a discriminării. Cred că a fost destul de vizibilă intenția mea și rezultatele în combaterea discriminării de orice fel (…)”. 

Președintele a răspuns că, pentru el, lupta împotriva discriminării nu reprezintă un „novum” și, fără argumente suplimentare, că așa e în campanie, a sărit, pe bună dreptate, la gâtul PSD-ului și derapajelor extremiste ale unor membri ai acestui partid. Totuși, mi-ar fi plăcut să spună ce a făcut exact în această privință și ce are de gând în viitorul mandat.  Nu de alta, dar are dreptate. Problematica romilor nu reprezintă un element de noutate pentru domnia sa, în mandatul anterior realizând următoarele: mesaje prezidențiale (au fost postate pe site-ul Președinției, în fiecare an, în contextul Dezrobirii Romilor, Zilei Internaționale a Romilor și Zilei de Comemorare a Holocaustului).

Romii au nevoie nu doar de discursuri, ci și de politici publice de integrare

Mesajele din mandatul anterior al Președintelui Iohannis îndeamnă populația la respect și cunoaștere mutuală, la cooperare interetnică, la anti-discriminare și la recunoașterea și asumarea istoriei. Totodată, la final de mandat, a ales să viziteze o școală, în județul Călărași, în care majoritatea copiilor sunt romi, pentru a marca importanța educației în schimbarea socială a acestei minorități. 

Însă provocările sociale și politice pentru romi sunt mult mai mari, iar ceea ce au solicitat comunitățile în manifestul adresat tuturor candidaților la Președinție nu se reduce doar la declarații împăciuitoare, ci la politici coerente asumate la cel mai înalt nivel politic. 

Prin „aplecarea” asupra petiției inițiate de Platforma Aresel, înțeleg că Președintele Klaus Iohannis și-a asumat punerea în practică a acesteia, ceea ce ar reprezenta, în sfârșit o politică super novis Europae fondatur super popularis principiis omnium civium!

În contrast, candidatul Viorica Dăncilă – fiind și ea provocată de Platforma Aresel să își asume Manifestul romilor – a preferat să spună că Președintele Iohannis nu a reprezentat toți românii și nici  minoritățile. E drept, nu a existat acolo o versiune a politologului Cristian Pîrvulescu să o întrebe direct, dar nici dânsa nu a dat semne că ar cunoaște și, mai mult, că și-ar asuma Manifestul romilor.

 

Later edit:Viorica Dăncilă și anti-discriminarea

O premieră la dublu: problematica romilor, acest subiect inabordabil în campaniile care ne-au marcat cei 30 de ani de democrație, a ajuns în atenția ambilor candidați din turul II la prezidențiale.

Viorica Dăncilă se pare că era și dumneai la curent cu Manifestul romilor pentru România, transmis de Platforma Aresel și cu solicitările cuprinse în această petiție. „Știu despre acest document. Așa cum am avut un consilier pe problemele romilor cât am fost Premier, consider că trebuie să am un consilier pe problemele romilor și în calitate de Președinte al României”, asumându-și, așadar, solicitările cetățenilor români de etnie romă.

De ce vreți dumneavoastră să vorbiți de discriminare?”, a întrebat Viorica Dăncilă, fără să se gândească la discursurile colegilor săi de partid. Sper că realizează că discriminarea este un fenomen din ce în ce mai prezent în spațiul public și cred că este important, în condițiile în care într-adevăr știe ce conține Manifestul romilor din România, a cărui primă cerință a romilor este ca viitorul Președinte al României să sancționeze public rasismul și discriminarea, cred deci că cel mai important ar fi să înceapă să sancționeze aceste atitudini în rândul propriului partid.

Mă bucură faptul că jurnalista Iulia Petcu a considerat de interes raportarea unuia dintre candidați la problematica romilor, temă inexistentă până acum în campaniile electorale.

Aștept ca atât asumarea doamnei Viorica Dăncilă, cât și asumarea domnului Klaus Iohannis să se traducă în implementarea acestor măsuri ale Manifestului romilor, oricine ar primi votul majorității duminică.

Articol apărut pe Libertatea: https://www.libertatea.ro/opinii/iohannis-romii-si-novum-ul-2808761

De la “țigancă împuțită” la demnitate cetățenească: romii și Președintele României!

Platforma Aresel a elaborat un manifest pentru România, un manifest menit să schimbe modul în care politicienii se raportează la minoritatea romă, un apel la implicare civică și politică. Și, pentru că suntem în plină campanie pentru Președinția României, manifestul se adresează tuturor candidaților angajați în această cursă electorală.  

https://www.facebook.com/watch/?v=589059161838299 (video)

Emancipare si populism

În secolul al XIX-lea, abolirea sclaviei, instituită mai bine de 500 de ani, a fost unul dintre elementele centrale ale procesului  modernizării României, ca ruptură de tradiția desuetă a Evului Mediu. După dezrobirea din 1856, nu s-a mai întâmplat nimic semnificativ în termeni de politică reformatoare în ceea privește populația de etnie romă din România. Din contră, comunitățile de romi au trecut, mai apoi, prin deportările din perioada regimului antonescian și printr-un program de asimilare forțată pe toată durata regimului comunist.

 În vremea noastră, ca în multe alte domenii, problematica romilor apare pe agenda autorităților doar ca efect al presiunii internaționale, pe hârtie de cele mai multe ori, fără impact real, dominată de “seniori” corupți, coruptibili sau iresponsabili.

 De altfel, în cei 30 de ani de tranziție de la epoca ceaușistă și până în prezent, niciun candidat la președinție nu și-a asumat o poziție publică referitoare la minoritatea romă – desigur, cu excepția hăhăielilor băsesciene, mâna-n-mână cu familia Cioabă, cu toții încinși într-o horă populistă pe plaiurile patriei, iar astfel de atitudini sunt departe de a reprezenta o agendă corespunzătoare pentru romi. 

 Ulterior, pentru Președintele Băsescu, romii au devenit vinovații pentru incapacitatea politicienilor noștri de a duce România în spațiul Schengen, adică i-a folosit ca țapi ispășitori vinovați de paguba națională. Sigur, Băsescu nu a fost singurul președinte care a ales să îi folosească pe romi în acest fel, contemporanii săi – premierul Berlusconi sau președinele Sarkozy –  nu au ratat șansa de a “arunca vina-n țigani” demarând astfel un val de populism european, justificând impotența lor politică prin apelul naționalist la “țiganul” invadator. În ambele țări s-a dovedit a fi fost o perdea de fum manipulativ aducător de capital electoral pentru tătucul națiunii. În Italia, discursul instigator la ură continuă sub bagheta lui Salvini, căci metoda s-a dovedit anterior funcțională, generând un grad ridicat de intoleranță și violență împotriva romilor. 

Un alt aspect important pierdut din vedere pe drumul spre emancipare al romilor îl reprezintă slaba participare și implicare a femeilor rome în viața publică. Deseori fără drept la replică, multe dintre acestea întâmpină o dublă discriminare: ca femei în comunitate și ca “țigănci” (adică femei și rome) în afara comunității. Amenințări cu sterilizarea femeilor rome sau chiar astfel de practici au existat atât în România, cât și în alte state din Europa centrală. 

Copiii romi sunt nevoiți să se confrunte încă din  clasele primare cu manifestările rasiste și cu discriminarea. Acestea vin de multe ori, din nefericire, chiar din partea dascălilor, prejudecățile fiind apoi adoptate ca model de conduită de ceilalți copii. Iar abandonul școlar se pare că nu a fost perceput, nici până astăzi, ca o consecință directă a segregării în ceea ce privește locuirea. Autobuzul școlar, se știe, nu ajunge în țigănie. Lipsa accesului pe piața muncii, cauzată tot de excluziune, este un alt factor care contribuie la creșterea riscului de abandon școlar. Dar acestea sunt doar statistici culese pentru rapoartele despre sărăcie și analfabetism și nu reprezintă o sursă convingătoare pentru politicieni, oricum, în cea mai mare parte, neinteresați să producă politici corespunzătoare pentru cei mai vulnerabili dintre noi.  

 Ce se întâmplă acum și ce ne-a determinat să spunem „aresel” („ajunge”/„stop”, în limba romani)  

Deși reprezintă aproximativ 10% din populația României (conform estimărilor), romii nu contează efectiv în politica românească. În schimb, în spatele ușilor închise, romii sunt o marfă electorală ieftină pe care majoritatea politicienilor dorește s-o cumpere, vrăjită de așa-ziși politicieni romi, dispuși s-o pună pe tarabă.

Drept urmare, candidații diverselor partide politice n-au nevoie să promită romilor nimic, pentru că, odată aleși în funcții publice, ei nu trebuie să-și onoreze promisiunile decât față de vânzătorii de voturi.

Acesta este principalul (dar nu singurul) motiv pentru care situația actuală a romilor este dezastruoasă, accesul lor la resurse fiind limitat de vătaful comunității și de politicianul ales.

De altfel, de ce ar vrea “cumpărătorul” sau “vânzătorul” de voturi să-și bată capul cu scoaterea  oamenilor din sărăcie, cu educația și alte ifose de soiul ăsta? Oricum, cumpărătorul nu calcă prin „țigănie” și n-are interes să-și murdărească pantofii de campanie pe-acolo, de vreme ce, cred unii, dacă și-ar face campania prin comunitățile de romi, și-ar pierde voturile majoritarilor. 

 Deci, ca să fie mai limpede:

     Cumpărătorii de voturi nu cumpără voturi individuale, pentru că n-au capacitate, e ilegal și, evident, nu riscă să se compromită prin asociere cu „țiganii”. Ei apelează la acei  lideri informali romi, membri sau nu ai vreunei organizații politice. Unii dintre aceștia și-au deschis prăvălia chiar de 30 de ani. Ca robii duși în târg pentru a fi vânduți, aceștia își laudă marfa în fața politicienilor în căutare de voturi, vânzându-și astfel, pe nimic, comunitățile, conștiința… Mai apoi, după ce s-a bătut palma, e treaba unor lideri locali să asigure participarea la vot și, desigur, „corectitudinea” votului; 

  •     Metodele folosite de liderul rom local ca să-și asigure participarea la vot a romilor sunt constrângerea, șantajul și amenințarea. De pildă, amenințarea cu pierderea venitului minim garantat;
  •     Partida Romilor, organizația care îi reprezintă pe romi în Parlament din 1992 până în prezent, n-a avut interes să obțină voturi pentru sine, căci mandatul parlamentar pe loc rezervat pentru minorități, conform Constituției, nu prevede vreun barem de voturi, astfel că voturile manipulabile devin ușor subiect de tranzacție;
  •     Democrația și romii sunt cei care suferă ca efect al traficului de voturi: democrația din cauza politicienilor incompetenți care ajung în funcții politice, dar nu pentru că ar fi în stare să convingă populația, ci pentru că folosesc soluții imorale; romii pentru că nu vor beneficia de vreo schimbare în bine, politicienii nefiindu-le datori cu nimic lor, chiar și atunci când datorită voturilor lor ajung la putere. 

Platforma Aresel  

În 2018, un grup de activiste și activiști romi au organizat un protest în București împotriva rasismului autohton, dar și al celui din Italia și Ucraina. Au participat aproximativ 1000 de persoane și, după o simplă evaluare, am ajuns la concluzia că a fost cel mai numeros protest organizat de romi după 1989. N-am putut decât să ne întristăm, constatând incapacitatea romilor de a se mobiliza pentru exprimarea democratică și pentru a cere respectarea demnității lor. Atunci, călăuziți și de gândirea sociologului rom Nicolae Gheorghe, ne-am dat seama că e momentul să schimbăm strategia, romii trebuie să se organizeze la nivel local și să își intensifice vocea prin mobilizare și remobilizare civică. Astfel, s-a născut Aresel, o platformă civică al cărei obiectiv este mobilizare a cetățenilor români de etnie romă pentru participarea responsabilă la viața publică, fără intermedierea vătafilor din comunități. Ne dorim ca romii să voteze după propria lor conștiință și propriile lor interese, în cunoștință de cauză, fără a face jocul vreunui lider dispus să profite de precaritatea lor socio-economică. Din această perspectivă, ne-am propus să scurtcircuităm relația malignă dintre comunitățile de romi și candidații la diverse funcții publice prin mobilizare colectivă, prin elaborarea unor petiții, prin consultare publică și implicarea cetățenilor români de etnie romă în acest proces. Cu alte cuvinte, ne-am propus să trezim conștiința civică și politică a romilor către o societate deschisă, democratică, empatică și participativă. În urma unei petiții lansate de Platforma Aresel, semnată de peste 60.000 de susținători, prin care li se solicita candidaților la alegerile europarlamentare să respecte anumite principii, am început cu o primă dezbatere electorală cu subiect exclusiv: situația romilor din România, cu o participare importantă din partea partidelor politice și a unor politicieni de marcă, printre care: Florin Manole (PSD), Corina Crețu (PRO România), Dragoș Pîslaru (USR-Plus). Toate partidele prezente, dar și PNL (prin Rareș Bogdan, care nu a putut ajunge la dezbatere), și-au asumat principiile și măsurile propuse în petiția noastră.  

Președintele României și romii

 Recent, după consultări în mai multe comunități de romi privind așteptările acestora de la Președintele României, în limitele rolului său constituțional, Platforma Aresel a lansat o nouă petiție publică, Manifestul romilor pentru România adresat tuturor candidaților la președinție. În acest document, viitorului Președinte i se solicită  sancționarea publică a rasismului și discriminării, respingerea numirii în funcții publice a unor persoane care au avut manifestări publice rasiste, crearea unui grup de lucru dedicat problematicii romilor, numirea unui consilier specializat în incluziunea romilor, vizitarea anuală a unei comunități rome, includerea romilor în activitățile prezidențiale legate de Holocaust și participarea la un forum, ca prim pas în inițierea unui dialog între viitorul Președinte și comunitățile de romi din România. 

Timp de 30 de ani, comunitățile de romi au fost lăsate să se descurce singure cu sărăcia, segregarea, discriminarea instituțională și lipsa accesului la piața muncii și alte servicii. Din patru în patru ani, romilor li se oferea un concert, sau o pungă electorală. Însă, după ce se termina concertul și se mânca și ultimul mic, se așterne aceeași tăcere, la capătul aceluiași drum neasfaltat. Comunitățile se confruntau cu aceeași ignorare și  rea-voință din partea aleșilor. Vrem ca această mascaradă să înceteze. Bâlciul oferit de politicieni, în cârdășie cu brokerii de voturi, a lăsat suficientă mizerie în urmă. Pentru voturile noastre, aceștia trebuie să propună și să implementeze măsuri concrete și politici adaptate la realitatea și nevoile fiecărei comunități în parte. 

Noi ne dorim ca Președintele României, oricare ar fi acesta, să trateze romii cu respect și să le ofere demnitate – ca pas firesc în încheierea procesului de emancipare ce-a debutat cu dezrobirea acestora. Ne dorim ca Președintele României să își asume valori europene în ceea ce privește demnitatea acordată minorităților naționale, nu doar bife necesare, hăhăieli sporadice sau populism anti-european. Asumarea manifestului prezentat mai sus ar reprezenta un act de voință politică pentru incluziunea romilor și ar oferi un model social demn de urmat. Altfel, suntem forțați să credem că această tăcere este doar ignoranță la nivel înalt față de o parte semnificativă a populației acestei țări.  

Deși acest apel a fost trimis tuturor celor 14 candidați la Președinția României, până în momentul scrierii acestui text, niciunul nu și-a asumat public principiile și acțiunile solicitate de noi. Sperăm doar că au nevoie de mai mult timp de analiză.

Articol apărut pe Libertatea: https://www.libertatea.ro/opinii/articol-manifest-al-lui-ciprian-necula-catre-candidatii-la-prezidentiale-ce-vor-romii-de-la-presedintele-romaniei-de-la-tiganca-imputita-la-demnitate-cetateneasca-2794316