archive

Željko Jovanović: Ziua Rezistenței Romilor – o busolă morală

Zeljko Jovanovic (FOTO: ERIAC)

 

Pe 16 mai, ne amintim și sărbătorim curajul rezistenței Romilor. În această zi din 1944, o răscoală romă a perturbat planul nazist pentru anihilarea a 6500 de locuitori a așa-numitei „tabere țigănești” de la Auschwitz-Birkenau. În cele din urmă, exterminarea a avut loc în august, dar acest act de rezistență a devenit parte din memoria noastră colectivă. Datorită mărturiilor supraviețuitorilor și organizațiilor precum Vocea Romilor din Franța și altele, am căpătat  o nouă dimensiune a conștientizării.

Moștenirea acestei  răscoale a romilor ne orientează în găsirea de valoare și sens pentru mișcarea de rezistență din zilele noastre. Unii oameni, cinici cu privire la mișcările și avocații romilor, susțin că suntem ineficienți sau lipsiți de sens, deoarece ceea ce obținem nu are un impact vizibil asupra vieții a milioane de oameni. Conform acestei linii de gândire, s-ar putea concluziona că cei care s-au ridicat în picioare pe 16 mai nu trebuie amintiți și sărbătoriți, ci mai degrabă învinuiți și uitați pentru că au eșuat și au fost uciși.

Cu toate acestea, revolta romilor ar trebui privită în raport cu ceea ce prizonierii romi au înfruntat atât de curajos: cea mai puternică mașină de ucis din toate timpurile. Această perspectivă dă sens rezistenței noastre și rezonează în timp și spațiu.

În luptele noastre de astăzi, nu trebuie să fim derutați și dezorientați de înfrângere și cinism. Acestea nu au determinat nicio persoană, grup sau națiune din istorie să facă progrese și nu ar trebui să ne ghideze astăzi. În cadrul mișcărilor noastre, introspecția și condamnarea greșelilor sunt necesare pentru avansarea etică și politică. Dar, în imaginea de ansamblu, trebuie să ne uităm la ce avem de înfruntat: forța rasiștilor și extrema dreaptă care trezește „Auschwitz adormit”, cum bine a descris Ceija Stojka.Vorbim despre o forță malefică care nu atacă doar romii; aceasta ne destabilizează țările, Uniunea Europeană și lumea din nou.

Acest fapt ne oferă o imagine mai clară a poziției și relevanței avocaților romi astăzi. Luăm, de exemplu, decizia Curții Supreme din Ungaria, hotărâre împotriva segregării școlare ilegale a romilor. Ar trebui să sărbătorim curajul și rezistența copiilor și a părinților care au dus guvernul în instanță, Fundația „Chance for Children” care a condus cazul, mișcarea ”We Belong Here”, care a condus protestul din februarie împotriva obstrucționării justiției de către guvern, precum și judecătorii Curții și toți cei care s-au ridicat împotriva segregării forțate și nedrepte.

Când partidul Fidesz, aflat la guvernare, va începe în cele din urmă să modifice legea pentru a face segregarea legală, cinicii ar putea spune din nou: „Avocații romi nu au reușit!„. Însă busola morală al rezistenței romilor ne face să vedem acest caz ca pe o victorie de proporții istorice, deoarece este o victorie împotriva lui Fidesz, care deține puterea politică absolută în Ungaria și care, de asemenea, răspândește, fără repercusiuni, rasismul și supremația albă în Europa. Este o victorie în numele justiției chiar și atunci când UE nu poate susține statul de drept în Ungaria.

Chiar și așa, hotărârea Curții Supreme a închis doar un capitol în care am câștigat. Când Fidesz va ataca din nou, va trebui să trecem la următoarea etapă. Nu ne putem opri. Nimeni altcineva nu va lupta în locul nostru. Mișcările și avocații noștri vor trebui să se ridice la luptă din nou, cu sau fără ajutor din partea altora.

Fiecare caz, fiecare izbucnire a rezistenței noastre merită astfel recunoaștere și sărbătorire. În România, Aresel a câștigat trei cazuri împotriva unor trusturi media ce au răspândit veninul rasismului în timpul crizei COVID-19, tocmai acum, când este nevoie de foarte puțin pentru a stârni un conflict interetnic. În Macedonia de Nord, Bulgaria, Spania și alte țări, în care toți cetățenii luptă împotriva virusului, mișcările noastre rezistă răului rasismului.

Lupta noastră și rezistența la opresiune este continuă; se extinde dincolo de viețile noastre individuale și este mai mare decât noi. Profesorul Ethel Brooks, renumitul nostru savant, ne-a amintit cândva că suferința noastră din al doilea război mondial a fost un vârf, dar nu începutul sau sfârșitul opresiunii noastre. Într-adevăr, opresiunea împotriva noastră este un continuum care se desfășoară pe scară largă și profundă în istoria și cultura europeană. Putem recunoaște același rău în diferitele sale metamorfoze, el ne vânează și astăzi – violență etnică și omoruri, sterilizare forțată, evacuări, segregare, sărăcire, paternalism.

În mijlocul represiunii lui Matteo Salvini asupra romilor în Italia, Radames Gabrielli, un avocat sinto din Mișcarea Kethane, mi-a spus, oarecum spiritual și contraintuitiv, despre sursa sa de speranță și forță pentru rezistență:

Suferința. Cu cât ne calcă mai mult, cu atât ne ridicăm mai cu forță împotriva lor!

Puteți auzi în aceste cuvinte, cum am auzit eu, „Still I Rise” al Mayei Angelou?

Opre Roma!

Articolul scris de Željko Jovanović a fost publicat inițial în engleză aici: http://www.romea.cz/en/news/world/roma-resistance-day-as-a-moral-compass

Următoarea mișcare a lui Orban: dominarea justiției

 

Articol de Zeljko Jovanovic

Decizia de a bloca hotărârea judecătorească în privința segregării romilor subliniază necesitatea ca liderii UE să ia atitudine în fața premierului Ungariei

Viktor Orban, Prim-Ministrul Ungariei intenționează să blocheze decizia instanței de a acorda compensări pentru copiii de etnie romă

 

Viktor Orban își duce campania de control total asupra Ungariei la un alt nivel. Premierul ungar a anunțat luna trecută că guvernul său va bloca o sentință  judecătorească prin care s-ar acorda compensații victimelor rome ale segregării școlare din orașul Gyöngyöspata. Ungurii, a argumentat Orban, „nu vor accepta niciodată să dea bani degeaba”. Adevăratele victime, a susținut el, au fost școlarii non-romi.

Implicațiile declarațiilor lui Orban merg dincolo de soarta romilor, în Gyöngyöspata sau restul Ungariei.

Fidesz, cu orgoliul rănit de victoriile opoziției din Budapesta și alte localități la alegerile recente, e acum îngrijorat că ar putea să își piardă puterea. Până acum, Orban și partidul său de guvernământ, Fideszs, s-au mulțumit să asmută opoziția pe inamici externi inventați – Uniunea Europeană, George Soros, imigranți – pentru a-și putea întări controlul asupra puterii. Acum fabrică inamici printre cetățenii propriei țări – și să inflameze rasismul împotriva romilor este poate cea mai ușoară metodă.

Acest episod rușinos arată cam cât de departe poate merge regimul pentru a păstra controlul asupra Ungariei. Orban spune, la propriu, că, ori de câte ori victimele actelor criminale sau ilegale câștigă în instanță, guvernul va decide dacă sentința este una corectă, dacă vor exista compensații și cum ar trebui ele acordate.

Odată ce regimul creează un precedent de control asupra  justiției, oricine va pica în dizgrație în fața celor ce dețin puterea nu va mai avea niciun drept; cei favorizați, chiar dacă sunt infractori, vor fi protejați.

Orban a mai anunțat și că vrea să țină „o consultare națională” cu privire la decizia instanței de a acorda compensații – o tactică pe care a mai folosit-o când a trimis chestionare înșelătoare despre viziunea lui George Soros în ceea ce privește migrația, în încercarea de a-l discredita.

Un membru al comunității rome ținând steagul Ungariei lângă o colecție de fotografii de la înmormântările victimelor rome în Torokszentmiklos, la aprox. 130 km de Budapesta, pe 21 mai 2019, la cea de-a 10-a comemorare a unei crime împotriva unei familii de romi.  Noul grup unguresc de extremă dreapta – Patria noastră – și simpatizanții lor, membrii Legiunii Naționale, îți țin protestul împotriva romilor tot aici. (Credit foto: ATTILA KISBENEDEK / AFP; ATTILA ISBENEDEK/AFP via Getty Images)

Ca răspuns la această schemă, liderii mișcării civice rome au organizat un protest pașnic pe străzile Budapestei, cerând guvernului să respecte drepturile romilor.

Acțiunile regimului sunt generate de teamă.

După  un deceniu sub Orban, cetățenii Ungariei încep să pună întrebări la care guvernul ar prefera să nu răspundă: De ce ungurii au început să părăsească țara în  număr atât de mare, depășind pragul istoric? De ce ungurii au parte de un sistem public de sănătate care se înrăutățește? De ce copiii Ungariei au parte de un sistem de învățământ care, în ultimul deceniu, s-a prăbușit de pe locul 36 pe a 96-a poziție din 138 de țări evaluate de Forumul Economic Global?

Astfel, regimul joacă acum cartea lui Jobbik, partidul unguresc de extrema-dreaptă care a căutat să își construiască puterea atacând cetățenii de etnie romă.

Jobbik a scris această carte acum aproximativ un deceniu, exploatând furia și anxietatea  generate de criza economică și arătând cu degetul spre romi drept țapi ispășitori prin abuzarea acelorași stereotipuri bine înrădăcinate. Aceste lucruri au stârnit ura împotriva romilor și au dus la mărșăluirea prin comunitățile de romi a unor unități paramilitaree. Extrema-dreaptă a motivat faptul că asasinarea a șase persoane de etnie romă, printre care și Robert Csorba, un copil, a fost o tragedie dar, cu toate astea, numic nu s-a schimbat în atitudinea față de romi.

Ura nu are ce căuta în modul de viață european

Metodele lui Orban sunt cu atât mai înfiorătoare  cu cât pericolul reprezentat de  extrema dreaptă crește peste tot în jurul lui. „Rasismul este otravă”, a spus, pe bună dreptate, Cancelarul german Angela Merkel  după ultimele atacuri teroriste de extremă dreapta din țara sa, în urma cărora au pierit 10 oameni în Hanau – dintre care, conform relatărilor, câțiva erau de etnie romă.

Și totuși, când vine vorba despre Ungaria, cuvintele Angelei Merkel sunt contrazise de acțiunile ei. Cancelarul, cea mai puternică figură în Germania, Uniunea sa Creștin-Democrată și Partidul Popular European de centru-dreapta – toate colaborează cu Orban și permit ca UE să continue finanțarea unui regim care se folosește de aceeași „otravă” care a dus la tragedia  din Hanau.

Acest fapt încurajează membrii elitelor politice și industriale ale Germaniei să lucreze cu Ungaria – autorizând practic campania autoritată a urii a lui Orban.

Se pot face multe pentru a schimba această situație cât încă avem mijloacele necesare. Primul lucru pe care îl putem face e să înlocuim ipocrizia politică cu claritatea morală. Atât Viktor Orban cât și teroriștii de extremă dreapta pretind că protejează un mod de viață – la fel și noua Comisie Europeană care a inclus, pentru prima dată, un comisar pentru „promovarea modului nostru european de viață”.

Liderii europeni, inclusiv Merkel și Președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, trebuie să fie clari că definiția lor pentru modul european de viață nu este aceeași cu cea promovată de Orban și alți politicieni asemenea lui, cum ar fi liderul italian de extremă dreapta, Matteo Salvini. Ura nu are ce căuta în modul de viață european.

Liderii politici europeni trebuie să răspundă terorismului de extremă dreaptă cu aceeași forță și determinare cu care răspund actelor teroriste comise în numele Islamului.

Fotografi strânși în jurul rudelor în timpul slujbei de înmormântare a lui Robert Csorba și a fiului său de 5 ani, numit tot Robert, conduși pe pe ultimul lor drum spre cimitirul din Tatarszentgyorgy, aflat la 65 de km de Budapesta, pe 3 martie, 2009. Cei doi, tată și fiu, de etnie romă au fost împușcați mortal, iar casa lor, din micul sat din centrul Ungariei, incendiată pe 23 februarie 2009, conform declarațiilor poliției din Budapesta. Creșterea criminalității, o perspectivă economică sumbră și popularitatea ridicată a partidelor de extremă-dreapta duc la creșterea dramatică a rasismului împotriva romilor în Ungaria, spun observatorii. În 2008, au avut loc 16 atacuri împotriva romilor în Ungaria cu cocktailuri Molotov, grenade de mână și arme. Două dintre atacuri au fost mortale. AFP PHOTO / PETER TAKACS via Getty Images.

Nu este suficient, așa cum a propus Consiliul Uniunii Europene, să „se creeze o mai bună situație de ansamblu”  și „să dezvoltăm și să împărtășim modele de bune practici”. Terorismul de extremă dreapta s-a triplat în ultimii cinci ani. Dezbaterile politice ale UE trebuie să ia în considerare politicile rasiste care alimentează terorismul.

Mai mult, Partidul Popular European trebuie să-l elimine pe Fidez din familia sa. Să ții acest partid în apropierea celei mai mari forțe politice pro-UE nu a îmbunătățit cu nimic starea democrației în Ungaria.

UE ar trebui, de asemenea, să oprească fondurile care alimentează mașinăria rasistă și coruptă a Fidesz. Dacă nu se vor lua astfel de măsuri, cuvintele nu vor mai avea nici un sens când următoarele crime vor fi comise.

Fidesz a rupt orice control social sau instituțional asupra puterii sale, și știm cu toții către ce duce acest lucru. Am crescut sub regimul lui Slobodan Milošević în Serbia, unde consecințele catastrofale ale acestei dictaturi se vor întinde pe mai multe generații.

Fereastra oportunității se închide pentru Ungaria, dar nu este momentul pentru defetism. Dacă romii au putut mobiliza mii de oameni pentru protestul de Duminica trecută (n.r. este vorba despre protestul din 23 februarie a.c.), cei care dețin mult mai multă putere  pot ajuta Ungaria să redevină o democrație adevărată.

 

Articolul în limba engleză, aici: https://www.politico.eu/article/orbans-next-move-overpowering-the-courts-roma-hungary/

Zeljko Jovanovic: Romi, faceți-vă vocea auzită la Parlamentul European!

În două săptămâni, romii se vor confrunta cu alegerile pentru Parlamentul European. Putem să rămânem indiferenți, cinici și sceptici față de Uniunea Europeană sau putem face tot posibilul pentru a ne mobiliza familia, prietenii și comunitățile noastre înainte de vot. 

Ca mulți alții, am fost complet dezamăgit de limitele rezoluțiilor, legilor și politicilor UE. În ultimii 15 ani, toate astea nu au reușit să tragă la răspundere guvernele în fața promisiunilor de a îmbunătățile viețile romilor, în ciuda activismului neobosit al susținătorilor romi și pro-romi de la Burxel sau capitalele naționale. Pentru noi, romii, nu este destul de clar ce vom câștiga din aceste alegeri europene. Pe de altă parte, ceea ce putem pierde este foarte evident. 

Doar câțiva politicieni, oficiali și birocrați din instituțiile europene sprijină romii. Cu toate acestea, ei sunt mai deschiși să ne susțină cauza decât politicienii noștri naționali. Dacă pierdem chiar și puținul sprijin pe care îl avem de la UE, vom simți inevitabil consecințele asupra vieților noastre. În mod similar, nu vom avea nimic de câștigat în a avea un nou Parlament European sub influența celor care nu numai că ne ignoră problemele, dar care s-au angajat să ne persecute sistematic. 

Știm că fondurile UE nu au îmbunătățit drastic viața romilor. Dar ele sunt totuși mai mult decât guvernele au fost dispuse să aloce din bugetele naționale. Alegerile europene ar putea să aducă la putere mai mulți politicieni care nu vor mai vrea să ofere fonduri europene pentru romi, ceea ce înseamnă că nu vom mai avea niciun sprijin public pentru comunitățile noastre – cu alte cuvinte, ne vom întoarce la greutățile din anii 1990. 

În cele din urmă, actualul Parlament European și Comisia Europeană nu au reușit să facă cunoscut anti-țiganismul la aceeași scară cu anti-semitismul și islamofobia. Însă au făcut mai mult în acest sens decât guvernele naționale, cu excepția notabilă a Germaniei. O creștere a partidelor de extremă dreaptă din Parlamentul European ar elimina cu desăvârșire aceste câștiguri și ne-ar aduce înapoi vremuri periculoase. 

Proiectul European a fost construit pe promisiunea că ororile fascismului nu se vor mai întâmpla niciodată. Astăzi, vedem că extrema dreaptă câștigă sprijin, subminând valorile UE ale pluralismului, statului de drept și protecției minorităților. 

În ajunul alegerilor pentru Parlamentul European, putem alege cinismul și să ne vedem de treburi în continuare. Asta ar fi alegerea greșită. Tăcerea și pasivitatea noastră vor deschide spațiu pentru populiștii de dreapta care își vor folosi poziția lor de putere pentru a ne umili, a ne hărțui și a ne persecuta. 

Dimpotrivă, dacă ieșim și arătăm puterea votului nostru, putem avea speranța că ne vom menține nu numai câștigurile mici pe care le-am obținut la nivelul UE, ci că le vom putea valorifica și susține în continuare schimbări reale pentru romi. 

Surori și frați romi, examinați opțiunile pe care le aveți pentru viitoarele alegeri pentru Parlamentul European, alegeți corect și contribuiți la creșterea participării la vot în comunitatea voastră! Pentru noi înșine și pentru Europa, votul romilor poate face o diferență!

 

Traducere din engleză a articolului Zeljko Jovanovic – Roma, make our voices heard in the European Parliament elections!